Degeaba zic. Poate pentru ca am trait si noi experienta unei vieti in captivitate ma ajuta sa inteleg deprimarea "exponatelor". Poate si pentru ca venisem de putin timp din Cuba si retraisem zilele de captivitate prin privirile oamenilor pe care i-am intalnit acolo si care aveau senzatia sa sunt captivi pe o bucata de pamant in mijlocul apei. Satui de vizitatorii galagiosi care vin si pleaca.
Intru cu inima stransa, dar cu mai mult curaj pentru ca aveam camera cu mine. Dupa doar 10 minute de plimbare prin minunata gradina, mi-am cules privirile "ai avut dreptate" de la ai mei. Se pare ca deprimarea nu tine cont de cat de mare e cusca si cat de multa e mancarea. Sclavia consumerista este doar mai subtile si mai hedonista, insa la fel de deprimanta ca orice captivitate.
Pana la urma, diferenta dintre o gradina zoo comunista, precum Zoo Baneasa si una capitalista, este fix diferenta dintre societatea de tip comunist si cea de tip consumerist. Difera doar dimensiunea custii, materialul din care sunt facute barele si ca se mananca ceva mai bine in capitalism. De fapt mult mai bine. Dar asta nu ajuta prea mult, cu toate ca pentru unii e suficient.
Mi-am luat portia de animale deprimate, insa am avut ocazia sa arat luminii un film alb/negru cumparat din Berlin. Care este un oras minunat, de fapt. :)Nota 4.9 din 5!!!
