Sunt pe cale sa aflu, ca noi toti de altfel, fie ca ne-am propus sau nu. E propusa de mult pentru noi.
Pentru fotografie m-am gandit sa folosesc un ego specializat. Iar denumirea s-a vrut descriptiva.
Totul e chimie, intre mine si fotografie.
Allkimic va functiona in timp si ca un atelier de fotografie clasica, in care orice doritor sa poata explora tehnici uitate sau niciodata folosite pe la noi, pentru a produce imagini.
In prezent, in atelierul de deaspura Baricade-lor facem ambrotype-uri (sau colodiu ud, tehnica folosita intre anii 1851-1890), printuri pe guma arabica, printuri direct pozitive cibachrome, fotografie stereo, developari orice tip sau marime de film, mariri clasice pe hartie alb/negru, pinhole din cutii de vopsea si orice ne mai trece prin cap sau inima.
Pentru mine, pasiunea a inceput cu o sapuniera digitala Canon Ixus 2. Pasiunea si respectul pentru fotografie m-au imboldit sa o explorez sub toate aspectele. Asa am ajuns interesat de tehnici mai exotice care nu produc neaparat imagini superioare din punct de vedere tehnic, insa care necesita mai multa Prezenta.
Fara sa imi propun neaparat asta, am facut din fotografie un exercitiu de prezenta, exercitiu valoros intr-o societate care refuza prezentul in favoarea unui viitor imaginar sau al proiectarii constante pe trecut.
Fotografia de strada te forteaza sa iti muti atentia pe felia ingusta de Prezent. Nu poti ramane cu atentia agatata de ganduri, pentru ca nu ti se va "arata" nici o fotografie. Nu cred in insusirea unor reguli de fotografiere pentru fotografia spontana, pentru ca nu cred in interventia constienta la momentul declansarii. Abordarea mea este golirea mintii, iar atunci cand ai reusit asta si esti deschis catre ceea ce iti ofera momentul, se intampla magia. Se "intampla" asa numitele "accidente estetice". Si le numim accidente pentru ca stim ca interventia noastra constienta nu a avut nici un aport. Insa aportul a constat tocmai in retragerea minitii si a egoului din actul de fotografiere. In deschiderea catre moment.
Iata de ce, pot spune ca nu mai sunt interesat in "fotografia perfecta", afirmare sau rezultate spectaculoase, epatante. Ma intereseaza doar cata prezenta imi pot procura prin fotografie.
Fotografia imi aduce constant aminte ca toate momentele sunt decisive, sau mai exact, "Momentul" este intotdeauna Decisiv.
