Sunday, January 28, 2007

Rajasthan Respect 1

Religia nu este o paranteza in viata unui rajasthani. Nu este ca atunci cand de Paste, de Craciun, la nunti si cumetrii, intri spasit in biserica si te simti mai aproape de sferele celeste, iti faci promisiuni de a fi mai bun si chiar te simti un pic mai bun dupa ce te-ai lipsit de o hartie de 10 lei noi in cutia milei. Religia este traita si nimic nu e strain de religie. Nici macar sexul reprezentat des in basoreliefuri pe peretii templelor. Oamenii se intampina cu numele unei divinitati locale (Ram ram sa de la zeul Rama), pe case este desenat placidul Ganesha in roz, la masa se multumeste zeului patron pentru mancare, spalarile sunt de multe ori rituale si apa e considerata sfanta si respectata.
Pentru cei mai multi rajasthanii, cel mai important zeu este Ganesha. Si nu intamplator acesta este zeul ospitalitatii, il gasesti pictat pe intrarea in case si are culoarea roz, ce reprezinta de asemenea ospitalitatea si respectul fata de vizitator.
Am intrat in temple lunea la pranz, joi dimineata, marti seara. In orice zi si la orice ora templele erau populate. Iar cei ce le populau isi traiau sincer experienta. Se rugau, cantau, faceau zgomote, aprindeau betisoare parfumate si atingeau idolii.
Lucru care m-a pus pe ganduri a fost insa respectul pentru celelalte religii. Nu exista ingamfarea crestinilor sau a musulmanilor care sunt convinsi ca ei exerseaza adevarata si unica credinta. Ca sunt pe calea cea buna doar ei si vor sa ii conivnga si pe altii sa accepte acest "adevar". Iar metodele de convingere au avut intotdeuna si victime colaterale.
Hindusi accepta orice divinitate si sunt chiar foarte curiosi cu privire la zeul tau preferat. Ei inteleg cu multa dificultate cum noi avem doar unul singur. Comparand cu trinitatea Hindusa unde Brahma este creatorul, Vishnu pastratorul creatiei, iar Shiva distrugatorul, le e foarte greu sa inteleaga cum la noi unul singur se ocupa de tot. Cum pridideste? Si tot el distruge? Nu el? Atunci cine? Pai vezi ca aveti si voi doi? Nu il venerati pe distrugator? Pai ce s-ar intampla fara el? Cum se balanseaza? Fara el ar disparea tot.
Este o falie adanca intre felul in care inteleg ei legatura cu divinitatea, in comparatie cu religiile monoteiste. Si cu toate ca, personal, nu pot accepta existenta mai multor dumnezei, nu pot sa nu ma intreb cum ar fi aratat lumea daca hindusii sau budistii ar fi fost majoritari. Cate vieti de "eretici" si "infideli" ar fi fost salvate.
In Jaipur, in a doua mea zi in Rajasthan, am vizitat un templu mai rasarit. Templele hinduse nu au nimic din maretia catedralelor gotice si nici din frumuseata ornamentelor marilor moschei. Sunt mai degraba locuri familiare, invadate de mirosurile esentelor arse, idoli cam kitschy, sofran si mult zgomot. Insa ce mi-a atras atentia a fost unii dintre stalpii pe care se gaseau zeitati si invatatori. Primul care mi-a atras atentia pentru ca mi se parea ratacit in panteonul hindus a fost Confucius. Imediat l-am gasit si pe Mohamed si pe Iisus, dar si pe Sf.Petru. Am inteles atunci pe loc, mai bine decat ar fi reusit sa imi explice 100 de carti, ce inseamna pentru hindusi toleranta religioasa si respectul pentru religie in general. Nu numai pentru cea mostenita de la parintii tai.

(m-am gandit sa si ilustrez textul cu imagini explicite, chiar daca nu au o valoare fotografica deosebita. doar ca argumente vizuale)

Grup de pelerini rugandu-se pe malul lacului Pushkar, unde legenda spune ca Brahma a scapat o floare de lotus in timpul creatiei care s-a transformat in respectivul lac.



Brahman intorcandu-se de la baia rituala zilnica.



Femeie rugandu-se inaintea unei bai rituale in templul maimutelor de langa Jaipur.



Toleranta religioasa specifica hindusilor.



Templele sunt populate de multe ori si de alte vietati, precum vaci, maimute sau, in cazul unui singur templu, de mii de sobolani.



Manifestarile religioase sunt galagioase. Toti canta, unii bat in tobe iar altii gadila clopotele.



Templu in mijlocul desertului, la mai mult de 4km de cea mai apropiata casa. Fiecare dintre turle adaposteste un idol, o reprezentare a unui alt zeu.



Ganesha, zeul roz, decapitat de Shiva si pricopsit cu un cap de elefant la sugestia lui Brahma. Cel mai popular zeu in Rajasthan, simbol al ospotialitatii si a depasirii obstacolelor.(doar a trecut peste faptul ca si-a pierdut capul...)

Thursday, January 25, 2007

Rajahstan - povestea

Nu ma asteptam sa imi gasesc jumatatea in Rajahstan. Coboram din trenul de care eram de pe acum destul de atasat dupa 27 de ore de convietuire. Ajuns in mijlocul peronului imi cautam soferul in mareea de oameni care venea inspre tren. L-am triangulat destul de repede. E adevarat ca m-a ajutat si o placuta cu numele meu tinuta in dreptul pieptului. Pe placuta lui eram Mister. Deja ma simteam mai bine. Soferul era jumatatea mea pe care o gasisem fara sa o caut. Avea fix 50 de kile.
E vital sa te astepte cineva la tren, oriunde in India. Chiar si cineva asa de putin precum soferul meu Mob. Daca nu te asteapta cineva anume, esti asteptat de o multime Simpresionanta de hamali si ghizi cu servicii si amabilitati de vanzare. Si foarte insistenti. In fapt cred ca ar trebui inventat un alt cuvant pentru insistenta acestora. Ceva dincolo de insistenta. Un fel de "hipersistenta".
Dar ce fac eu acum? Nu vreau sa scriu un jurnal de calatorie. Un jurnal de calatorie inregistreaza evenimentele cu accent pe lumea exterioara. Ce imi propun eu este sa descriu ce se intampla in mintea mea in aceasta calatorie. Asta pentru ca India nu este un loc. India este o experienta. Schimbam deci stilul. Taiati! Mergem pe introspectie.
E greu sa vorbesti despre India fara sa fii ispitit de folosirea stereoptipurilor. Campionul stereotipurilor despre India este "locul contrastelor". Pentru un occidental, asta este primul lucru care iti sare in ochi. iar daca stai 2-3 zile s-ar putea sa fie si singurul lucru cu care ramai in minte.
Scriu acum, la mai mult de 2 luni de la intoarcere. Nu am vrut sa o fac mai devreme pentru a ma tine departe de impresiile de moment si pentru a lasa trairile la sedimentat.
Gandindu-ma acum la stereotipul contrastelor realizez ca adevaratul contrast si poate unicul in ceea ce priveste India este contrastul cu lumea occidentala. Iar cheia acestui mare contrast, acestei prapastii as putea spune, este ideea de RESPECT. Asta este ceea ce ne lipseste noua si le prisoseste lor.
Respecta natura, batranii, oaspetii, munca, copiii, proprietatea altuia, religia lor, religia altora. Si multe altele. Iar respectul lor nu are nimic in comun cu respectul occidental bazat pe toleranta. Respectul lor este o atitudine continua de apreciere. Este un respect activ si manifest, in contradictie cu toleranta noastra pasiva.
Si intreaga poveste va explica plastic in ce consa acest respect. Care sunt manifestarile in care se concretizeaza. (va urma)