random bw amsterdam

My new love: Delta 3200.
Si apropos de una dintre imagini, cand ajungeti in Amsterdam, daca reusiti sa va impleticiti in afara unuia dintre cele peste 280 de coffeshop-uri (unde cafeaua nu e la mare pret), mergeti la FOAM. Sa-mi dati o bere ca v-am spus:
http://www.foam.nl

Lightroom test

Sunt in ultimele zile de evaluare ale lui Adobe Lightroom si ma gandesc serios sa il cumpar. Mai ales ca o sa imi mearga cu aceeasi licenta si pe Mac si pe Windows.
Am facut si testul. Am luat doua imagini cu potential, dar care aveau nevoie de ceva interventii. Si am incercat sa le fac tot, inclusiv resize, din LR. La stilul meu de editare cred ca LR e mai mult decat suficient in 90% din cazuri. Iar pentru restul de 10% ramane GIMP Shop.

random amsterdam

S-au adunat mai multe argumente pentru a lua din camera de hotel mai mult aparatul pe film. 1. Era nou si trebuia sa experimentez; 2. Era mai usor de carat decat 5D; 3. In caz ca patea ceva in urma excesului de THC (loviri, pierderi, furt sau cadou) era mai usor de inlocuit decat 5D-ul.
Si uite asa l-em procopsit cu 2 dia si cu 2 filme a/n. Azi va pun ce-a iesit color. Maine, cele a/n.









Obaervati jocul de cuvinte.

RePeDe

Viata e grea dar trecere repede. Am trecut de 30 de ani si deja am voie sa dau sfaturi de viata. Pot sa bag expresii d-alea: "pe vremea mea..." sau "cand eram noi...".
Uitati-va cu atentie la poza pret de 28 de secunde si concentrati-va atentia la zona dintre carucior si pensionar. Va vedeti pe acolo mici, zbatandu-va aiurea pentru vreun post bine platit sau pentru vreo pozitie sociala. Daca nu va vedeti, imi cer scuze. Aparatul meu nu are o rezolutie suficienta.
Ideea care este? Care este sfatul de viata? Go out and live! (parca suna mai bine in engleza). Sau in latina: Carpe Diem. Cautati sa fiti fericiti acum. Nu mai amanati pentru ca vad in multi maturi din jurul meu blazarea omului care a amanat mereu momentele care cu adevarat conteaza. Dupa ce termin liceul, dupa ce scap de bac, dupa ce scap de sesiune, dupa ce termin facultatea si am un job bine platit, dupa ce imi iau masina, dupa ce imi iau casa, dupa ce ies la pensie, dupa ce ajung copiii mei sa gandeasca la fel ca mine si sa amane la randul lor.
Nu. Nu maine. Nu peste o saptamana sau un an. Eu vreau acum. Acum cand pot. Acum cand stiu si cand exist cu siguranta. Acum vreau sa fac orice pentru a fi fericit acum. Maine nu va fi niciodata azi.

Ce-alea?

Caci m-a intrebat un amic. Nu pozar, din ceilalti.
Caci m-a auzit vorbind cu ceilalti (cu pozarii adica). "Ce-alea e ma DOFU? Eu am la camera da pa Nokia?"
Nu prea era el in forma maxima si sabotati fiind de galagia din Baricade, mi-e teama ca a ramas omul la fel de ignorant. Si acum il ajut cu un exemplu si aici termin si explicatia gestului. Nu inainte de a-i mai transmite inca ceva: "Coco, vezi ca ti-am pus si una cu vignetare. Era in serie. In caz ca ma auzi folosind cuvantul asta pretentios sa stii ca inseamna ceva ca in poza 2. Sa nu ma mai intrebi."

Analog

Analogul ne fascineaza. E o moda? E trendy sa ai pick-up si sa tragi pe film? Esti mai cool? Intr-adevar arata altfel sau e o sugestie? E adevarat ca nu poti sa faci o imagine digitala sa arate ca pe film? Sau e o fandoseala?
Mi se pare atat de simplu de inteles cum se formeaza o imagine din cod binar, sau cum ar arata "One Caress" a celor de la Depeche Mode in felul: 0001011101001001111010101110
Analogul nu il inteleg. Nu inteleg cum se transmit undele radio, caracterul dual al luminii si interactiunea ei cu pelicula, cum un ac banal legat la o cutie de rezonanta poate genera sunete controlate. (a se vedea Gadjo Dilo, nu neaparat pentru episodul asta si nici pentru Adi Minune)
Nu stiu daca analogul ma fascineaza pentru ca nu il inteleg sau pentru ca este mai....real. Mai tangibil. Mai uman. Mai putin cybernetic.
Si am mai vazut ca imi place sa ramana analog. Mai intai, am ramas prost uitandu-ma printr-un binoclu special la cadre expuse stereo. Asta in museul Tropicelor in Amsterdam. O experienta incredibila. Nu m-ar mira sa imi cumpar de nebun un aparat stereo. O senzatie incredibila. Mai apoi mi-am cumparat asta. O jucarie ieftina dar chiar misto. Nu se compara cu ce am vazut in muzeu, dar este altceva decat a privi imagine pe un monitor.
Astazi mi-am cumparat de pe Covaci un proiector de diapozitive rusesc, Etude.
Ciudate gesturi pentru cineva care a descoperit placerea de a clicai pe un Ixus digital. Si totusi.
Si ar mai fi ceva ce ma gadila. In cazul filmului. Este senzatia aceea a tangibilitatii si unicitatii imaginii. Ok, stiu ca poate fi duplicata, dar imaginea originala iti ramane undeva. Intr-un sertar, intr-un plic, intr-o cutie de pantofi. E acolo si ii poti simti prezenta in casa. Despre jpeg-uri nu am gandit niciodata asa. Nu m-am uitat niciodata spre calculator cum ma uit catre sertarul in care tin filmele expuse. Nu stiu de ce.