Fericit ca fiecare din cei trei pasageri ai mei erau ocupati cu altele si nu observau, ma uitam la acul de la vitezometru cum trece de 200km/h. Deodata, "poc" si apoi "fassss" si mult fum alb in spatele meu. Si cu asta, masina mea a produs un "forfait" la jumatatea autostrazii soarelui. Si ma uitam cu invidie la trenul pe care il depasisem anterior, cum se duce ca nesimtitul fara sa-i pese de deranjul meu.
Si mi-am adus aminte ce misto era cu trenul: beam alcool, citeam carti, ma plimbam prin el, socializam, treceam pe la vagonul restaurant pentru restaurare. Imi lipseau toate astea.
Cuprins de nostalgie am ajuns acasa sa caut poze din tren. Nu le-am mai gasit pe cele din personalul de Buzau, facute acum 2 ani. Le-am gasit p'alea din India.
3 comments:
Imi place a cincea. Din restul lipseste ceva. Pentru tipul asta de subiecte as vrea sa vad o interactiune intre oamenii pozati si mine (care ma uit la poza). Sau sa fiu acolo in mijlocul lor, complet invizibil, sa iau parte la un "ceva" fiind acceptat de cei de acolo.
Si acum imi dau inca o data seama cat de tare e "War photographer", si ce inseamna experienta lui James Nachtwey.
Poate ti-ai fi explicat mai bine senzatia daca citeai si ce e scris. E adevarat ca nici eu nu citesc niciodata, sau foarte rar.
Si pentru ceilalti care nu au citit textul, pozele care nu au tren in ele, sunt facute DIN tren. De aici si senzatia de instrainare, de chibit, sesizata foarte corect de Andrei.
Am citit textul. Dar m-am uitat la poze fara sa ma uit la poze. M-am uitat doar la ce vroiam eu sa vad in pozele alea, din cauza asta nici nu m-am gandit ca sunt facute din tren. Bine, nici textu nu l-am citi atent. :D
Imi place tare mult seria " India street bw2". Scriu aici pentru ca mi-e lene sa scriu si acolo.
Post a Comment