Milano

Milano a fost unul dintre locurile despre care gandeam ca nu mi-ar placea sa le vizitez. Nimic din ce stiam eu despre oras nu ma atragea. Am plecat acolo, cu treaba, gandindu-ma ca nu imi va placea de fel. Si chiar asa s-a si intamplat. Daca week-end-ul nu ar fi fost presarat si cu o mica greva a elevilor si sutdentilor, as fi putut muri de plictiseala. Nu e la fel de rau precum Frankfurt, dar nici departe nu e.
Si ca sa fiu complet sincer, au fost si doua lucruri care mi-au placut. Expozitia National Geographic, printuri mari, imagini accesibile atat ca subiect cat si ca locatie. Stateau de-o parte si de alta unei strazi pietonale din centru. Probabil nici acolo lumea nu se inghesuie prin expozitii. Asa ca trebuie printurile sa ii caute pe unde au ei drum.

Later: am recitit textul si am realizat ca este incomplet. Nu am spus nici de ce nu imi place Milano si nici care era al doile lucru placut.
Nu imi place pentru ca urasc shoppingul. Iar Milano pare un paradis consumerist, fapt care imi produce o mini greata.
Al doile lucru care mi-a placut a fost toleranta Politistilor fata de fumatorii de marijuana. Elevii de liceu, epuizati de atatea proteste, se oprisera intr-un parculet unde fumau la 2 metri de politie. Sper din tot sufletul ca interdictia consumului de marijuana in Europa sa cada unsor in desuetudine. Valul se apropie din vest. Practic, toata coasta de vest este smoker friendly. In Portugalia, UK, Belgia si Olanda nu risti nimic daca iti aprinzi un joint. Ce tampanie ca asta sa fie considerata o crima si sanctionata penal.